VIATA CA O POVESTE

A fost odata ca niciodata...Pardon, am fost odata ca niciodata...Asa incepe povestea mea. Doi ochi care uimiti descopera lumea, un suflet care vibreaza la orice emotie noua, o minte care absoarbe ca un burete toate informatiile din jur...Asa eram eu in copilarie...Si am ramas asa si acum...Pentru ca desi desi mereu se spune oamenii se schimba, eu am invatat pe parcurs ca esenta ramane aceeasi...Si azi, dupa ce am mers o portiune din drumul vietii, am ramas la fel: curioasa, in cautarea adevarului (chiar daca acesta uneori doare), in cautare de noi emotii si ganduri. Si chiar daca uneori pe drumul vietii am intalnit zmei sau oameni "spani" am reusit cumva (nici acum nu stiu cum) sa imi pastrez povestea pe o traiectorie optimista...Am invatat ca daca viata iti ofera niste bucatele le poti imbina in asa fel incat din ele sa faci un puzzle, am invatat ca daca viata iti pune uneori piedici este sa vezi ceva ce poate altfel nu ai fi vazut pentru ca erai prea sus, am invatat ca lucrurile se intampla fara sa le putem controla dar ca bucuria de a le trai sta in puterea noastra, am invatat ca daca nu lupti nu ai cum sa castigi...Am invatat sa imi traiesc viata ca pe o poveste...Sufletul meu este o poveste, gandurile mele sunt o poveste, eu sunt o poveste..Povestea mea este alcatuita din povestile pe care le-am intalnit in calea mea...Si povestea se schimba pe parcurs...Uneori imi imaginez ca suntem ceea ce reflectam in altii si ceea ce altii reflecta in noi...Ca o multitudine de oglinzi in care imaginile se schimba mereu si devin mereu altele in functie de cum cade lumina, in functie de starea noastra sufleteasca, in functie de zambete sau tristeti...Viata ca o poveste...

Si acum am sa iti spun o altfel de poveste...Dar toate povestile au rolul sa ne faca sa zambim...Intri si tu in acest rol? Sau poate crezi ca iti trebuie prea multa energie pentru a zambi?
Fireste si aceasta poveste incepe la fel...Incepe cu a fost odata ca niciodata! A fost odata in Barcelona, Spania, in anul 1919, un Isaac Carasso care avea un vis...Scopul visului lui Carasso a fost de la bun început îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor. Uneori e greu sa iti urmezi visele, dar povestea succesului lui ne arata ca orice este posibil atunci cand iti doresti suficient de mult. Astfel in urma visului si a stradaniei lui iau naștere primele iaurturi Danone care erau vândute la acea vreme în farmacii și erau recomandate de Colegiul Medicilor din Barcelona.

Asa arata povestea la inceput:

Si ca orice poveste frumoasa si aceasta poveste a prins culoare: de la o poveste alb-negru a ajuns la una plina de culori, a prins oameni noi, idei noi, s-a dezvoltat, a evoluat. Un vis la inceput a devenit treptat un succes tocmai datorita energiei, fortei oamenilor implicati in realizarea lui. Ca o pietricica aruncata a reusit sa faca din ce in ce mai multe valuri, sa se auda din ce in ce mai sonor...In anii 1937-1940 a aparut primul iaurt cu fructe – Dany – de pe piață, apoi in 1970 primul desert Danone, iar apoi in 1994 apare Actimel– un produs din lapte fermentat care ajută la fortificarea sistemului imunitar.

In Romania povestea DANONE implineste 13 ani si se afla in continua dezvoltare. Prinde alt contur, alti oameni...Chiar si eu m-am trezit in aceasta poveste prin provocarea lansata de Danone si Blogal Initiative...Si asa am aflat ca nu doar oamenii conteaza in aceasta poveste, ci si cele 8000 de vacute din fermele romanesti care dau lapticul pentru iaurturile Danone. Interesant, nu? 

Si am aflat multe lucruri bune care s-au nascut din aceasta poveste: 



Am aflat despre un vis, depre o poveste, despre un succes! Si am invatat ca pentru a avea succes primul pas este sa indraznesti sa visezi!!! Tu ai curaj?