De pe piedestalul celor 4 ani de facultate gasirea unui loc de munca parea floare la ureche, mai ales la pregatirea si recomandarile pe care le aveam. Realitatea insa mi-a dovedit ca lucrurile nu merg intotdeauna in directia in care trebuie sa mearga. Si acum ma vad cu un teanc de cv-uri sub brat, batand din usa in usa, si lasand cate un cv, in speranta ca, de undeva, va aparea si locul meu de munca. Nu luasem insa in calcul ca, pentru un loc de munca, iti trebuie un cumul de mai multi factori care nu tin neaparat de pregatire (pe unii cred ca ii stiti si voi, din nefericire, foarte bine: pile, relatii, ceva fonduri :) ). Incet, incet, refuzurile, privirile consternate, uneori morocanoase, atunci cand lasam cv-urile, au inceput sa ma demoralizeze.
Intr-o zi insa, totul s-a schimbat. Am vazut un anunt cu un loc de munca (nu era ce imi doream,dar macar era un loc de munca). Mi-am notat datele despre concursul pentru locul de munca respectiv (traducator), mi-am luat bibliografia si am inceput sa invat. M-am prezentat la concurs fara prea multe sperante deoarece, invatasem deja, pe propria piele, ca nu prea aveam loc nicaieri...
Si totusi, dupa mai multe probe de concurs, intr-o zi, un telefon, m-a anuntat ca eu am fost aleasa. Eu? Nu imi venea sa cred!
Ce a urmat apoi? M-am trezit intr-o echipa cu 6 persoane atat de diferite, incat, chiar si facand un exercitiu de imaginatie, imi era greu sa imi gasesc locul. Celelalte 5 persoane erau oameni cu experienta, o experienta care numara cam tot atatia ani, cati ani aveam eu de viata. Ma simteam stinghera, mica, un copil intr-o lume de oameni "mari", atat la propriu, cat si la figurat.
In prima luna de munca totul era neclar, nesigur...Nu stiam exact ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, incotro sa ma indrept...
Intr-o zi, un email, ne anunta ca la sfarsitul saptamanii viitoare va avea loc o actiune de teambuilding la munte. Cand am terminat de citit emailul eram deja nelinistita, pentru ca aveam mai multe necunoscute si temeri: nu stiam ce insemana teambuilding, trebuia sa ma interesez de locul unde urma sa se desfasoare acest teambuilding, si anume tabara Straja, vila Alpin*** si ma stresa si ideea de a petrece cateva zile intr-un loc complet necunoscut, alaturi de persoane pe care inca nu le cunoasteam aproape deloc.
Primul pas facut a fost, bineinteles, un research pe google. Unii spuneau ca teambuilding inseamna sa construiesti o echipa, altii ca e doar un prilej de distractie, un fel de “hai sa ne pierdem timpul si la munte, nu numai la birou”. Deci cu team buildingul m-am lamurit... nu prea :)
O alta cautare pe google mi-a explicat ca Vila Alpin *** este situata in statiunea Straja. In apropiere la doar 50 de metri este telescaun, iar daca te intorci la 90 de grade (mai mult sau mai putin) dai cu ochii de o priveliste superba a Muntilor Retezat.
Aici o gramada de dotari: restaurant propriu (cu mancaruri ca la mama acasa, adica traditionale), un centru de inchirieri echipament sportiv (in special pentru cei tineri si nelinistiti), centrala termica si apa calda permanent, restaurant, bar, sala de conferinta, internet wireless. Deci nu o sa imi lipseasca nimic. Unde mai pui ca la cerere se pot organiza activitati de: rafting, tiroliana, escalada, paint ball, activitati speo. Wow!
Zilele au trecut rapid si iata-ne ajunsi la locul stabilit. Nici acum nu imi imaginam ce activitati outdoor va face seful meu care nu zambea mai niciodata, colega care statea mereu cu nasul in monitor fara sa scoata ore in sir nici un sunet, sau eu, care nu ma prea impacam cu sporturile extreme.
Cand am ajuns am fost intampinati de o atmosfera calda, prietenoasa. Personalul zambea mereu incercand sa ne faca sa ne simtim "ca acasa". Zambetele lor, ambianta placuta, mancarea buna, au reusit sa ne relaxeze (chiar si pe mine) si sa ne faca mai deschisi, mai prietenosii unii cu altii. Am inceput sa schimbam impresii, sa vorbim despre locul in care eram si, incet, incet sa ne cunoastem mai bine.
Ziua a doua a inceput la fel de bine. Dupa micul dejun, am urcat pana la Varful Straja, un loc plin de energie, unde se gasesc canale energetice de o importanta impresionanta, deoarece ele sunt legate de celelalte piramide energetice din toate colturile lumii.
N-as putea sa va spun exact cand, sau cum s-a intamplat, dar reusita acestui team building la Straja a fost una neasteptata pentru mine.
Undeva in acest cadru mirific:
printre activitati de catarare (cine si-ar fi inchipuit ca seful mereu imbufnat va avea abilitati de catarare atat de bine dezvoltate ;) )
si mini conferinte:
am inceput sa ne cunoastem mai bine si sa devenim o echipa in adevaratul sens al cuvantului.
Asa ca, acum, de la birou, cu zambetul pe buze si cu gandul la acele momente frumoase va spun: "Lasa marea, lasa plaja, Hai in tabara la Straja!"
Acest articol a fost scris pentru Proba 16–Vila Alpin *** din Straja, Teambuilding la Straja, din cadrul competitiei Super Blog 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu