Eram copila...Incepusem sa ma imprietenesc cu geografia care mi se parea atat de mare, de necuprins,. Intr-o zi in clasa a aparut un glob pamantesc. Ceva ce nu mai vazusem pana atunci. Mintea mea pricepea cu greu cum ceva atat de mic poate cuprinde o lume intreaga. Treptat am inteles putin cate putin din misterele unei lumi imense. Inainte de fiecare ora de gegrafie magaiam cu varful degetului un loc de pe glob...Iar mangaierea facea ca acel loc sa imi fie familiar macar pentru o secunda. Manualul era sarac in imagini, dar frumusetea acestui lucru era ca lasa loc imaginatiei. Iar copila ce mangaia cu varful degetului globul pamantesc inainte de fiecare ora de geografie avea o imaginatie pana la cer si inapoi, o imaginatie ce avea aripi sa zboare... oriunde.
Timpul a trecut si copila de altadata a devenit...mai mare. Tot copila, tot cu vise cu aripi. Intotdeauna cand vreau sa evadez putin din realitatea care imi pune prea multe limite, care ma tine ca intr-o cusca, inchid ochii si...fac o calatorie in jurul lumii. Sunt intr-un carusel pe care doar dorinta mea il poate opri intr-un loc sau altul...E ceva ce tine de....hobby si pasiuni.
Timpul a trecut...Si am adunat atatea vise...Incat am ajuns sa fiu miliardara ...de vise.
Si cred ca cineva, acolo sus, probabil impresionat de atatea vise ce zboara inspre cer imi arunca din cand in cand cate o picatura de realitate. Imi arunca un moment in care un vis devine realitate.
Azi m-am gandit ca visele mele au nevoie de un liant cu realitatea. Eu, copila, si visele mele avem nevoie de o atingere magica. Ceva care sa ne duca "deasupra lumii".
N-am un vis. Am mai multe! Si le colorez cum vreau eu! Sunt miliardara...de vise! Tu?
Frumos spus....cei mai ambițioşi oameni sunt visătorii...ei îşi vor ridica mereu ştafeta...pentru că vor visa mereu la mai mult!
RăspundețiȘtergerevisam mereu...nu ne oprim niciodata...
RăspundețiȘtergerevisam mereu…nu ne oprim niciodata…
RăspundețiȘtergere