Chiar dacă e vineri, 13, trei ceasuri rele, pisica neagră, un happy-end este posibil!

     În sfârșit liniște! Cu ochii închiși, încerc să alung temerile legate de ziua de mâine. Va fi o zi grea! Dacă ceva nu merge bine? Scutur ușor din cap și revin la gîndurile zen! Totul va fi bine! Am mai avut zile grele și totul s-a terminat cu bine! Pot, știu că pot! Gata! Nu te mai gândi! Neuronii tăi au nevoie de odihnă pentru a fi pregătiți de provocarea de mâine!

     Noaptea a zburat ca un fulg de ușor! Ca prin vis, îmi simt genele alintate de razele călduțe ale soarelui! Mă cuprinde o amorțire plăcută! Zâmbesc! Brusc o săgeată îmi trece prin creier! Azi e ziua cea mare! Sus! Rise and shine! Cu mâna încă adormită smulg telefonul de la încărcat și încerc să deslușesc printre gene ora! Când, în sfârșit, reușesc să focalizez, în creierul meu se aude un strigăt disperat: ”E târziu! Ești în întârziere!” Mai rapidă decât cei treziți în armată de zgomotul trompetei, în 2 minute sunt gata! Gata ce? Gata îmbrăcată, aranjată și, mai mult sau mai puțin gata, pentru ziua care se întinde nepăsătoare în fața mea. Aș bea o gura de apă sau o gură de cafea, dar...nu, nu am timp! Nu-i nimic! Să ajung la serviciu și pe urmă mai vedem! 

      Ajung la serviciu! Respir adânc. Cei care vor asista la prezentarea mea încă nu sunt prezenți! Ce bine! Am timp sa pregătesc cafeaua și apa pentru ei. Mă îndrept spre aparatul de cafea! Pregătesc totul, dar după ce apăs pe butonul de pornire al aparatului nu se întâmplă nimic. Reiau fiecare etapă și obțin....fix același rezultat! Adică, nimic! Gândurile încep să mi se încâlcească în cap asemeni unui ghem rostogolit de o pisică jucăușă. Fără cafea, nu e în regulă! Fără cafea, nu e nimic în regulă! Respir iarăși adânc încercând să revin la starea zen...sau măcar în apropierea ei! Nu-i nimic! Voi înlocui cafeaua cu apă! Ce bine ca am fost organizată și mi-am rugat colega să pregătească pentru azi o apă bună! Nu trebuie decât să o aranjez pe masă! Dar unde o fi? Rugându-mă în gând și, întrebându-mă în același timp dacă e vineri, 13, trei ceasuri rele, pisica neagră, toate azi, mă lansez în misiunea de căutare a sticlelor de apă! Ochii mei așteaptă întrebători și nerăbdători întâlnirea cu mult dorita apă care să salveze situația ratată a cafelei și care să îndrepte mersul zilei pe un făgaș mai bun. Dar, spre surprinderea mea, ia apa de unde nu e! Inima începe să îmi bubuie în piept atât de tare încât pot să îmi aud bătăile în urechi. Oare ce s-o fi întâmplat? Neuronii mei încep să se învârtă într-un ritm amețitor! Nu contează ce s-a întâmplat! Ideea e ca nu am nici cafea, nici apă la dispoziție! Ce trebuie să fac? Să găsesc soluția pentru ca atunci când cei care vor asista la prezentare vor ajunge toate aceste lucruri să fie exact unde trebuie! Adică pe masa lor! Cum fac acest lucru? Cu siguranță am nevoie de un prieten! De un ajutor! Am nevoie de…Scotocesc prin fiecare ungher al minții mele…Am nevoie de…La Fântana! Acesta este prietenul care mă va scoate din impas și care îmi va pune la dispozitie cuplul de care am nevoie pentru ca ziua aceasta să se îndrepte înspre zâmbete și bună dispoziție! Care cuplu, mă întrebați? Cum care cuplu? Cuplul zilei! 

      El, puternic, plin de personalitate, îi curge prin vene cea mai nobilă cafea la birou. Ușor sobru, dar extrem de inteligent și sociabil, fără a fi câtuși de puțin arogant, deși poate prestigiul deținut până acum i-ar putea permite să facă, măcar din când în când, câte o aroganță. 

      Ea, diafană și pură, cu forme line si zvelte, făcându-și atât de subtil prezența încât cei din jurul ei nici măcar nu își dau seama că zâmbetul de pe fața lor i se datorează ei, o simplă, dar extraordinară apă la birou.

      Cuplul apă și cafea, cuplul care să pună neuronii în mișcare, cuplul care să scoată din amorțire toate zâmbetele purtătorilor. Cuplul care să ne asigure buna dispoziție, energia și scânteia necesară pentru o zi bună, dacă nu chiar perfecta! Un cuplu de poveste!

      Un singur telefon dat! În mai puțin de o jumătate de oră și, bineînțeles, înainte ca invitații să vină, deja lucrurile curgeau lin, zen. Iar eu zâmbeam fericită că deși e vineri, 13,  trei ceasuri rele și pisica neagră mi-a tăiat calea exact înainte să ajung la serviciu am măcar un prieten care se cunoaște la nevoie, La Fântana.

       N-am să vă plictisesc cu detalii despre momentele care au urmat. Am să vă spun doar că toată lumea a zâmbit, că gândurile zen au plutit deasupra noastră și că, precum în orice poveste, binele a învins răul. Happy-end!

P.S. Dacă nu v-a convins povestea mea vă puteți convinge singuri de faptul ca totul se termină cu bine când ai alaturi de tine cuplul apă- cafea de La Fântâna! Zile de 13, vineri, cu 3 ceasuri rele si pisica neagră veți avea toți, mai devreme sau mai tarziu, așa că, atunci, vă veți aminti cu siguranță povestea mea! 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.